SĂ FIM SMERIŢI
Acest articol este un răspuns la o întrebare pusă de Leon, care întreabă pe grupul de discuţii Universul Interior dacă e bine să repetăm că suntem păcătoşi.
Avem dreptate şi când spunem să repetăm cât mai mult Rugăciunea Inimii(Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul) şi când spunem că nu e bine să repetăm că suntem păcătoşi. Depinde de calităţile sufletului nostru, de orgoliul nostru.
Când spunem că nu e bine să repetăm că suntem păcătoşi avem dreptate, dacă avem sufletul smerit. Repetarea atrage vibraţii joase tot aşa cum dacă suntem sănătoşi şi repetăm că suntem bolnavi atragem boala. Când spunem că suntem păcătoşi afirmăm şi că Dumnezeu din noi este păcătos ceea ce nu este normal şi nici nu ne face bine…
Dar cea mai grea boală pentru suflet este orgoliul. Atunci când nu ne putem conştientiza ca parte a Întregului şi să înţelegem că de la Dumnezeu le primim pe toate şi prin intermediul nostru tot El îşi face lucrarea ne separăm de Întreg, de Dumnezeu, şi nu putem primi ceea ce avem nevoie. În aceste condiţii, când suntem orgolioşi, repetarea Rugăciunii Inimii caută să ne reducă orgoliul.
La cei cu care încep să lucrez, chiar dacă sunt şi orgolioşi, orgoliul se tranformă în smerenie conştientă. Înţelem că suntem părţi din Creaţia Divină şi înţelegem că de la Dumnezeu Tatăl le primim pe toate şi prin intermediul nostru tot El îşi face lucrarea; înţelegem Legile Creaţiei şi le respectăm atât cât putem şi orgoliul se transformă în smerenie conştientă. Cu cât ne sporeşte smerenia conştientă cu atât putem primi mai uşor ceea ce trebuie să primim.
Cu Lumină şi Iubire, Ioan