„Un altul dintre ucenici I-a zis: “Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu”. Iar Iisus i-a zis: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor””. [Evanghelia după Matei 8,21].

Oare ce vrea să ne transmită Iisus? Ne transmite că ne bazăm pe trecut, ne facem şi planuri de viitor şi trăim prea puţin în prezent (cca 1,4%) ceea ce ne arată că trebuie să ajungem să trăim cât mai mult în prezent pentru a deveni vii. Totuşi caracterizarea ca „morţi” pentru cei care trăiesc dar nu trăiesc în prezent mi se pare destul de dură; eu le spun adormiţi.
Numai atunci când ajungem să trăim în prezent putem fi în legătură cu Dumnezeu pentru că expresii ca „Dumnezeu a fost” sau „Dumnezeu va fi” nu au sens. Putem spune numai „Dumnezeu este”. Din acest motiv ne spune Iisus şi că „pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copiii” pentru că copii trăiesc în prezent, sunt cu jocul lor din acel moment. Nu-i preocupă nici ce s-au jucat înainte nici ce se vor juca după, ei sunt în clipa prezentă, sunt cu Dumnezeu.

Să fim în clipa prezentă. Prezenţa este necesară pentru a deveni conştienţi de frumuseţea, măreţia şi sfinţenia naturii. Clipa de acum poate fi considerată elementul principal. Aici şi acum, este singurul punct, din care putem ajunge la Dumnezeu. Îl descoperim pe Dumnezeu în momentul în care realizăm că nu este nevoie să-l căutam. El este în noi şi în tot ceea ce există. Numai Creaţia Divină există. Să ne aducem toată fiinţa în clipa prezentă. Tot ce există, există aici şi acum. Ori de câte ori ne dăm seama că ne ducem în trecut sau viitor să nu facem o problemă din asta. Să venim pur şi simplu în prezent. Niciodată să nu ne pară rău pentru trecut. Să trăim cu bucurie fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Să încercăm să acordăm atenţie acţiunilor în sine şi nu rezultatelor. Să acordăm atenţie deplină tuturor lucrurilor pe care ni le aduce în faţă prezentul. Să permitem lucrurilor să fie aşa cum sunt, atâta tot.

Să fim în prezent şi să vizităm din când în când trecutul şi viitorul, atunci când trebuie să facem faţă aspectelor practice ale unei situaţii. În acest mod percepem o cunoaştere care nu distruge sacralitatea şi misterul vieţii ci conţine o iubire şi un respect profund pentru tot ceea ce există.

Nicodim l-a întrebat pe Iisus: “Învăţătorule, cum pot să intru în Împărăţia lui Dumnezeu?” Iisus a răspuns: “Adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.” Aceasta este renaşterea în prezent.

Ceea ce se realizează la prima şedinţă cu cei cu care încep să lucrez este echivalentă şi cu această naştere din nou la care se referă Iisus. Fiecare ajunge să fie tot mai mult în prezent, mai viu, să-l redescopere tot mai frumos pe Dumnezeu, să se bucure tot mai mult de fiecare clipă. Această şedinţă este un dar din partea mea pentru fiecare din cei care îndeplinesc condiţiile, este gratuită. În acest mod caut să asigur pentru fiecare şansa de a deveni viu… Dar şi copilul dacă este ajutat după naştere are şanse mai mari. În mod asemănător continui şi eu să lucrez, de la caz la caz, cu cei care vor şi au posibilităţi.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan