ALCHIMIE SPIRITUALA

Viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu Dumnezeu şi se aseamănă cu şcoala clasică. La şcoala clasică dacă primim probleme mai multe sau mai grele ne supărăm pe profesorul care vrea să ne înveţe.

Şi în viaţă, dacă nu înţelegem încercările prin care trecem, pleacă gândurile care nu trebuie spre actorii din scenă. Dar ce semănăm aceea culegem. Dacă semănăm neghină nu avem cum să culegem decât neghină. Pentru a culege grâu trebuie să semănăm tot grâu.

Din acest motiv Iisus ne spune sub diverse forme că indiferent ce fac ceilalţi noi cu bine să răspundem. Ne îndeamnă „să întoarcem şi celălalt obraz”, „să ne rugăm pentru cei ce ne urăsc şi ne blesteamă”…

Când noi răspundem cu bine se înalţă sufletul spre Dumnezeu şi primim cu atât mai multă putere şi multe altele…

Chiar dacă noi facem la cineva bine şi el ne face rău răul pe care-l face şi-l primeşte înapoi prin intermediul altcuiva. Fiecare culege ceea ce seamănă.

Cu cât pleacă mai multă armonie de la noi cu atât este mai bine pentru că aceasta curăţă şi din dizarmonia de altădată… ne îmbunătăţeşte starea de sănătate şi ne luminează viitorul…

Cu Lumină şi Iubire, Ioan

Să trăim clipă de clipă în prezent, atenţi, conştienţi de noi şi de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Conştienţa există deja, trebuie doar să fie trezită.

Să fim totali în acţiunile noastre, să fim conştienţi. Aceasta înseamnă să nu avem alte gânduri Corpul, mintea, sufletul să fie în armonie în timp ce facem orice lucru şi astfel lucrurile mărunte se transformă, devin acţiuni luminoase.

Pe măsură ce înaintăm gândurile se răresc tot mai mult la cei cu care lucrez, ca efect al înălţării sufletului. Se obţine tot mai mult şi controlul asupra gândirii şi fiecare devine tot mai conştient.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan

„Un altul dintre ucenici I-a zis: “Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu”. Iar Iisus i-a zis: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor””. [Evanghelia după Matei 8,21].

Oare ce vrea să ne transmită Iisus? Ne transmite că ne bazăm pe trecut, ne facem şi planuri de viitor şi trăim prea puţin în prezent (cca 1,4%) ceea ce ne arată că trebuie să ajungem să trăim cât mai mult în prezent pentru a deveni vii. Totuşi caracterizarea ca „morţi” pentru cei care trăiesc dar nu trăiesc în prezent mi se pare destul de dură; eu le spun adormiţi.
Numai atunci când ajungem să trăim în prezent putem fi în legătură cu Dumnezeu pentru că expresii ca „Dumnezeu a fost” sau „Dumnezeu va fi” nu au sens.putem spune numai „Dumnezeu este”. Din acest motiv ne spune Iisus şi că „pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copiii” pentru că copii trăiesc în prezent, sunt cu jocul lor din acel moment. Nu-i preocupă nici ce s-au jucat înainte nici ce se vor juca după, ei sunt în clipa prezentă, sunt cu Dumnezeu.

Să fim în clipa prezentă. Prezenţa este necesară pentru a deveni conştienţi de frumuseţea, măreţia şi sfinţenia naturii. Clipa de acum poate fi considerată elementul principal. Aici şi acum, este singurul punct, din care putem ajunge la Dumnezeu. Îl descoperim pe Dumnezeu în momentul în care realizăm că nu este nevoie să-l căutam. El este în noi şi în tot ceea ce există. Numai Creaţia Divină există. Să ne aducem toată fiinţa în clipa prezentă. Tot ce există, există aici şi acum. Ori de câte ori ne dăm seama că ne ducem în trecut sau viitor să nu facem o problemă din asta. Să venim pur şi simplu în prezent. Niciodată să nu ne pară rău pentru trecut. Să trăim cu bucurie fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Să încercăm să acordăm atenţie acţiunilor în sine şi nu rezultatelor. Să acordăm atenţie deplină tuturor lucrurilor pe care ni le aduce în faţă prezentul. Să permitem lucrurilor să fie aşa cum sunt, atâta tot.

Să fim în prezent şi să vizităm din când în când trecutul şi viitorul, atunci când trebuie să facem faţă aspectelor practice ale unei situaţii. În acest mod percepem o cunoaştere care nu distruge sacralitatea şi misterul vieţii ci conţine o iubire şi un respect profund pentru tot ceea ce există.

Nicodim l-a întrebat pe Iisus: “Învăţătorule, cum pot să intru în Împărăţia lui Dumnezeu?” Iisus a răspuns: “Adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.” Aceasta este renaşterea în prezent.

Ceea ce se realizează la prima şedinţă cu cei cu care încep să lucrez este echivalentă şi cu această naştere din nou la care se referă Iisus. Fiecare ajunge să fie tot mai mult în prezent, mai viu, să-l redescopere tot mai frumos pe Dumnezeu, să se bucure tot mai mult de fiecare clipă. Această şedinţă este un dar din partea mea pentru fiecare din cei care îndeplinesc condiţiile, este gratuită. În acest mod caut să asigur pentru fiecare şansa de a deveni viu… Dar şi copilul dacă este ajutat după naştere are şanse mai mari. În mod asemănător continui şi eu să lucrez, de la caz la caz, cu cei care vor şi au posibilităţi.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan

Conştientizarea Unităţii ne ajută să putem primi energia şi informaţia de care avem nevoie, .ne ajută să putem primi energia divină care dă viaţă florilor, copacilor, păsărilor, … să facă bine la noi şi cei apropiaţi nouă…

Dumnezeu este pretutindeni- unul în toate. Tot ce e, e divin. Dumnezeu înseamnă pur şi simplu întreaga existenţă, totalitatea, oceanul care ne înconjoară, oceanul vieţii. Să-l vedem în toţi şi în toate pe Dumnezeu. Singură unitatea există, cele multe sunt doar formele ei. Ele nu există în realitate împărţite, divizate, numai par divizate; în adâncime una sunt.
Să conştientizăm că aşa cum corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul şi noi fiecare suntem câte o parte din Întreg, din Creaţia Divină.

Pentru a ne ajuta este util să conştientizăm o celulă din vârful unui deget de la mână. Ea face parte din vârful degetului, din deget, din palmă, din mână, din corp şi din întreaga Creaţie Divină. Ceea ce are de primit primeşte de la Dumnezeu Tatăl prin intermediul corpului, a mâinii, a palmei, a degetului şi a celulelor din jur cu care trebuie să fie bine în armonie. În mod asemănător toate celulele corpului fac parte din corp şi din întreaga Creaţie Divină şi ceea ce au de primit primesc de la Dumnezeu Tatăl prin intermediul corpului, a părţilor de corp corespunzătoare şi a celulelor din jur cu care trebuie să fie în armonie.
Şi noi facem parte din Creaţia Divină şi de la Dumnezeu Tatăl le primim pe toate.
Celula din vârful degetului participă la lucrarea degetului, a mâinii, a corpului. Totul este lucrarea întregii Creaţii Divine, este lucrarea lui Dumnezeu Tatăl. Prin intermediul fiecărei celule, prin intermediul fiecărei părţi din corpul nostru tot Dumnezeu Tatăl îşi face lucrarea.

Aşa cum arăt şi în articolele postate anterior noi suntem asemănători cu computere holografice în interacţiune cu întregul..
Suntem în rezonanţă – “acordaţi” la lumea noastră. Suntem parte a ceea ce percepem. Corpul nostru este un templu care ne adăposteşte sufletul. Orice se întâmplă cu lucrurile din această lume, este resimţit de corpurile noastre. Nu existăm decât ca Unul în această lume. Iubindu-i pe ceilalţi ne iubim pe noi înşine. Baza pentru întărirea unităţii este acceptarea noastră şi a ceea ce este în jurul nostru pentru că numai aşa putem fi în legătură cu noi şi cu întreaga creaţie divină. Cheia către unimea noastră este înălţarea noastră interioară. Transformându-ne pe noi, se transformă şi ceea ce este în jurul nostru, influenţa simţindu-se la nivel de întreg.

Când spunem din toată inima “Facă-se voia Ta ” - “Ta” se referă la divinitate, la totalitate, întreg - devenim pentru prima dată puternici. Dar această putere nu ne aparţine nouă - noi suntem doar un canal, un culoar. Această putere îi aparţine întregului.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan

Într-o reacţie chimică, pentru ca ea să poată avea loc, suportul de energie şi informaţie vine de la catalizator. În mod similar, de la maestru vine energia şi informaţia de care avem nevoie pentru a ne putea transforma. Maestrul este un agent catalizator. Tot ceea ce avem nevoie este înăuntrul nostru. Adevărata alchimie se petrece înăuntrul nostru.

Maestrul prin simpla sa prezenţă creează mediul corespunzător. Când suntem în legătură el curge prin noi, devine un curent înlăuntrul nostru. Vine la noi, ne umple până în centrul cel mai adânc. Aceasta este împărtăşania lui Iisus. Iisus spune: “Luaţi şi mâncaţi acesta este trupul meu”. Nu trebuie să facem nimic, trebuie doar să fim receptivi în prezenţa lui - apropiaţi, receptivi, deschişi.

Reuşim să fim discipoli când suntem deschişi, gata să primim. Deşi în fiecare dintre noi este un potenţial nelimitat destui de puţini dintre noi pot fi discipoli la nivelul la care ne aflăm în prezent. Oricând suntem pregătiţi maestrul apare. Când suntem pregătiţi Dumnezeu ne caută. Oricând suntem pregătiţi, sămânţa încolţeşte, bobocul devine floare. Pregătirea înseamnă aşteptare - aşteptarea e singura rugăciune pe care putem s-o facem. Numai credinţa poate să aştepte.
Dacă putem să aşteptăm cu bucurie, nu este nevoie să aşteptăm mult, pentru că divinul ni se poate întâmpla numai când aşteptarea ne este extatică, plină de bucurie. Să aşteptăm cu răbdare, cu bucurie, cu extaz, şi atunci nu mai este nevoie să aşteptăm, se poate întâmpla chiar şi în clipa aceasta. Dacă suntem deschişi, pasivi, nimic nu poate împiedica lumina să intre.
Dacă încă nu-l putem „primi” pe maestru este util să înţelegem că noi suntem cei care trebuie să ajungem la starea de a fi receptivi. E foarte uşor să facem greşeala de a-l judeca că nu-l putem pricepe. Atunci suntem în situaţia în care un copil care poate nu e încă la grădiniţă îl judecă pe un „învăţător” că nu-l poate înţelege; prin aceasta nu facem decât să ne autoblocăm.

Fiecare suntem o parte din Întreg, din Creaţia Divină. Prin intermediul fiecăruia dintre noi îşi face Lucrarea Dumnezeu Tatăl, Întregul,.
Ceea ce se face şi prin intermediul meu este prezentat în articolul postat anterior pe blog, în „Prezentare autor blog”.

Prin intermediul fiecăruia din cei cu care lucrez se transmite tot mai frumos armonia spre întreaga creaţie divină şi în primul rând spre cei apropiaţi. Cei cu care lucrez văd cum starea de armonie se transmite şi spre cei apropiaţi lor, în primul rând spre copii, ca şi cum fiecare ar face terapie de înalt nivel.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan