Să ne bucurăm de toţi şi de toate dar fără a ne ataşa cu sufletul de ele.

Pentru a putea primi ceea ce trebuie să primim sufletul trebuie să ne fie deschis spre Dumnezeu. În toate să vedem în primul rând divinitatea, aspectul divin profund, şi abia apoi aspectele fizice chiar dacă acestea sunt mai „vizibile”. Când ţinem în primul rând la aspectele fizice ne ataşăm de ele.

Orice ataşament micşorează legătura sufletului cu Dumnezeu. Din acest motiv pentru sănătatea sufletului nostru de orice ne ataşăm, fie ca este vorba de familie, spiritualitate, bunuri…, trebuie să le pierdem pentru a se putea înălţa sufletul.

Asupra acestui aspect caută să ne atenţioneze şi Iisus când ne spune că „mai uşor trece cămila prin urechile acului decât intră bogatul în împărăţia cerului.”

Starea normală este de bogăţie dar trebuie s-o înţelegem ca pe un dar divin şi ca pe un decor divin în care ne aflăm şi de care să ne folosim fără a ne ataşa de ea, pentru a nu ne împovăra sufletul. Dacă credem că este al nostru şi un capăt de aţă ne face „bogaţi”.

În oameni trebuie să ţinem în primul rând la sufletul lor , la aspectul divin profund din ei.
Urmaşii sunt în primul rând daruri de la Dumnezeu şi abia apoi copiii şi nepoţii noştri.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan