Când Iisus ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne indică să fim în prezent precum copii şi să ne bucurăm ca ei. Abia când ne bucurăm clipă de clipă merită să trăim. La ce ne-ar fi util dacă am avea toată bogăţia de pe pământ, şi am fi cei mai grozavi artişti, sportivi … dacă nu ne putem bucura.

Starea normală este de bucurie că suntem în această viaţă care este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu Dumnezeu, cu întreaga creaţie. Dar până ajungem la această stare de bucurie continuă, de extaz, este util să ne bucurăm de partea bună din orice. Să ne bucurăm şi că-l regăsim tot mai frumos pe Dumnezeu, şi că ne întărim tot mai mult legătura sufletului cu El…

Să ne bucurăm şi să ne minunăm precum copiii… şi de flori, şi de copaci şi de păsări … şi de orice. Să conştientizăm că toate fac parte din creaţia divină, să conştientizăm frumuseţea şi măreţia creaţiei divine …

Când ne bucurăm se înalţă sufletul spre Dumnezeu se curăţă de aspectele mai puţin bune, se manifestă tot mai frumos aspectele benefice şi se deschide tot mai frumos sufletul să vină puterea divină care dă viaţă tuturor să facă bine la noi şi apoi se duce, ca dar de la Dumnezeu Tatăl, să facă lucrarea lui cu cei apropiaţi nouă şi cu creaţia divină.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan