Din toate timpurile mele am căutat. Ce căutăm, nu ştiam! Sufletul meu cerea binele spre care tindea, iar eu nu ştiam, în plan conştient, ce anume caut. Mult timp am rătăcit. Până când am început să-mi ascult sufletul şi am înţeles ce vrea. Am început să transcriu în versuri cererile prin care i-L rugăm pe Dumnezeu să-mi scoată în cale Luminile sale spre a mă călăuzi. Versurile de mai jos le scriam în septembrie. Nu după mult timp l-am cunoscut pe d-ul Ioan. Mulţumesc Lui Dumnezeu! Cu respect şi iubire, Gabriela.

Du-mă Doamne unde-i pace,
Poartă-mă Doamne unde-i Lumina,
Condu-mă în Ceruri, în mândră grădină
A-nceputului Divin.
Şi scoate-mi, tu, Doamne
Făpturi de lumina
Ce paşii să-mi poarte
Pe cărări de iubire şi pace.
Soarele dreptăţii să-mi strălucească-n cale
Şi mândre cărări să se aştearnă din veacuri,
Durerile toate le spulberă-n tihnă
Şi bucurii depline să-mi sădeşti în cale.
Nu-nceta Tu, Doamne, să umplii cu lauri
Cărările mele ce duc către Tine.
Şi-mi umple Tu, Doamne, sufletul de pace
Şi-n tihnă divină, Tu scălda-mă-n noapte,
Şi-mi pune pe umeri noian de Lumina,
Ce aripi să-mi crească spre dulcea Lumina.
Nu-mi trebuie lauri de milă străină
Ci miresme de cânturi spre înălţimi divine.
Sădeşte Tu, Doamne, izvoare de pace,
În calea mea toate să-nceapa să vină
Şi paşii mei siguri îndreaptă-i spre Tine
O, mire al miresei, făptură divină.

Cu Lumină şi Iubire, Ioan