SĂ TRĂIM CA ŞI COPIII LUI DUMNEZEU
Dec 11th, 2008 | Publicat de ioan | Categorie: Alchimie Spirituală, Colaborări, Credință, Pași pe cale, ȘtiințăCu toţii suntem şi copii lui Dumnezeu, aşa cum ne spune Iisus, dar într-o stare potenţială. Starea actuală a multora dintre noi o caracterizează frumos Iisus când îi spune ucenicului care îşi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze –să lase morţii să-şi îngroape morţii. Pe vremea lui Iisus oamenii trăiau mai simplu şi cu toate acestea abia reuşeau să trăiască în medie cca 3% în prezent. Acesta este motivul pentru care le spune morţi.
Acum viaţa devine tot mai artificială şi abia trăim în prezent în medie cca 1,4%, dar caracterizarea ca „morţi” mi se pare dură şi eu le spun adormiţi. Este important să înţelegem că trebuie să ne „trezim” altfel degeaba am avea toate bogăţiile de pe pământ şi am fi cei mai „grozavi” artişti, sportivi şi toate celelalte pe deasupra. Mă bucur să văd că şi epigenetica demonstrează aceasta afirmând că atunci când ne zboară mintea şi în trecut şi în viitor este ca şi cum ar rula „filme” prin mintea noastră…
Aceste timpuri sunt foarte importante. Suntem mulţi veniţi cu suflet frumos în această viaţă şi simţim nevoia să-l căutăm pe Dumnezeu. Vedem câte eforturi fac unii dintre noi pentru aceasta. Dar sunt şi multe piedici dintre care aş remarca:
- dogmele de orice formă fie că sunt de natură religioasă sau ştiinţifică;
- în mod normal sunt multe cărţi şi cursuri utile dacă ne putem detaşa de informaţiile pe care le transmit aşa cum calculatorul lasă informaţiile şi programele pe hard; dar observ că dacă nu ne putem detaşa de aceste informaţii ele ne reduc trăirea în prezent şi în acest caz cursurile şi cărţile în loc să ne ajute ne îndepărtează de cale; nici calculatorul n-ar putea funcţiona, sau ar funcţiona foarte slab, cu toate programele de pe hard odată.
Ceea ce avem de făcut pentru a trăi ca şi copiii lui Dumnezeu ne indică atât de frumos Iisus, şi este prezentat şi pe acest blog. Remarc în mod deosebit:
- când Iisus îi spune lui Nicodim că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să se nască a doua oară ne arată simbolic că trebuie să trecem tot mai mult de la trăirea în trecut şi viitor la trăirea în prezent pentru a deveni tot mai vii;
- când Iisus ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne arată simbolic acelaşi lucru, adică să fim în prezent şi să ne bucurăm şi minunăm ca ei şi atunci suntem bine în legătură cu Dumnezeu şi cu puterile divine.
Cei cu care colaborez reuşesc să trăiască tot mai frumos şi această stare de copii ai lui Dumnezeu, fiind tot mai bine în prezent şi bucurându-se tot mai mult de fiecare clipă. Starea de bine şi armonie se transmite în primul rând spre copii şi cei apropiaţi nouă dar deschide calea să ne poată urma şi alţii mai uşor.
Cu Lumină şi Iubire, Ioan
Iti multumesc pentru aceste articole! Am simtit ceva deosebit citindu-le.
Starea de bine şi armonie se transmite prin contopirea omului cu Creatia, prin constientizarea faptului ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, prin respectarea dogmelor ortodoxe, si prin intelegerea exacta a misiunii pe care o avem pe Pamnat.
Doamne ajuta!
mereu ma intreb cum reusesc sa stiu,inteleg lucruri inainte sa le citesc sau sa le vad intr-un alt loc deja explicate/traite de cineva.inteleg ca ma imbogatesc mai veritabil pe aceasta cale decat de exemplu sa citesc ceva si apoi sa inteleg prin propria experienta.cand eram mai mica imi ziceam ca ar fi fost mai usor,cand intelegeam intr-un text sensuri,ma ofticam caci inainte sa citesc mi-a trebuit timp pt a le intelege prin propria experienta.ma gandeam mai de mult ca daca le-as fi citit inainte de a avea vreo experienta,acele sensuri ar fi fost ca o indrumare in momente de ratacire.dar nu cred ca m-am ratacit vreodata,bineanteles ca au existat riscuri si posibilitati,dar parca ceva m-a tinut aproape de sufletul meu,de alte suflete.de ce am stiut din totdeauna ca sufletul e important.de cand eram mica parca mergeam cu pasi siguri spre suflete si spre maturitate au fost riscuri de ratacire a pasilor,dar tot la maturitate pasii au devenit mai clari,mai constientizati,chiar daca eram inconjurata de realitati aparente sau felurite si altele.cand citesc in alta parte ceea ce eu intelesem deja,ma bucura ca nu sunt singura,caci am avut o perioada de doi ani cand ma aflam intr-o tara straina si eram trista ca sunt singura care intelege,oamenii ma priveau ciudat si din cand in cand cu uimire spre admiratie,simteam pustiul exteriorul caci cel al interiorului uman il simteam cu bucurie,bineanteles ca erau si suflete cu portile inchise dar reuseam de fiecare data sa ma strecor cu iubirea din mine care parca se amplifica cu fiecare apropiere umana.
se pare ca ies lucruri interesante din mine citind pe acest site si voi trece si acest comentariu pe blogul meu caci ce mare rost ar avea sa pastrez acestea intr-un coltisor de suflet…