EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA!
Dec 23rd, 2008 | Publicat de ioan | Categorie: Alchimie Spirituală, Colaborări, Credință, Pași pe caleCe frumos o spune Iisus. Dar este bine să înţelegem ce ne spune.
Când spune că este „viaţa” trebuie să înţelegem distincţia dintre a trăi şi a fi viu. Distincţia apare şi mai clar când îl îndeamnă pe ucenicul care-şi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Abia atunci când trăim în prezent suntem şi vii. Şi epigenetica ne confirmă aceasta, arătându-ne că „trăim cu adevărat” numai în prezent. În restul timpului, când suntem în trecut sau în viitor, rulează prin mintea noastră scenarii, ca în somn.
Starea de a fi viu este foarte importantă pentru că mulţi trăim multe vieţi fără a reuşi să fim şi vii. Când îi spune lui Nicodim că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să se nască a doua oară ne spune că trebuie să devenim vii. Şi copiii sunt vii… deci atunci când ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne dă acelaşi îndemn cu alte cuvinte…
Faptul că este posibil să devenim tot mai vii îl observ şi la cei cu care colaborez.
Este important, pentru cei care au nevoie de aceste confirmări, că şi ştiinţa reuşeşte să confirme tot mai mult adevărul celor transmise de Iisus.
Când ne spune că este Calea Iisus ne arată că avem nevoie de o cale pentru a ne apropia de Dumnezeu. Iisus este cea mai importantă cale directă de a ne reconecta cu Tatăl. Sunt şi alte căi importante de a ne reconecta cu tatăl: Zamolxe, Buda, Mahomed… Şi cei cu care colaborez se înalţă pe o cale directă … Cât poate urca depinde de fiecare …
Să ne bucurăm atât cât putem de fiecare clipă şi să ne bucurăm şi de această minunată sărbătoare a naşterii lui Iisus.
Cu Lumină şi Iubire, Ioan
Daca vi se pare corecta urmatoarea Meditatie cu Tema si Forma:
- Bransati pe Nivelul-tetha(cu procedura de rigoare – particulara fiecarui practicant)si in aceasta stare proiectati in fata dvs la circa 2 metrii o Forma-Isus.
Aveti grija sa proiectati si vizualizati cat mai multe detalii: Camasa alba cu dantele la maneci, etc, etc. Detaliul zambetului, etc, etc.
Apoi cu sincera naivitate puneti urmatoarea intrebare: “SII CE CAUTI TUU ACOLOO INAFARA MEA ?!”
Ce se poate “intampla” ? Cam ce fel de “raspunsuri” s-ar primi? Sau ideia acestei Meditatii este oare cumva vreo basfemie?
Raspundeti la subiect – nu va pierdeti in citate si expresii laice. In acest fel pot dezbate tema cu orice doctorand in teologie. Nu ar mai fi nevoie de dvs.
Reper ajutator: De ce gnosticii cantau de paste: “Christos a inviat in om, intunericul in Lumina schimband…….” Nu textul care se canta azi.
ce mult mi-as dorii sa inteleg mai profund toate acestea, as simtii viata mult mai frumoasa,
cu regret recunosc ,nu stiu de ce atat de greu pricep!!!!!!!!!!!!!
multi nu stim sa traim in prezent,pana acolo e o cale sau ar putea fi mai multe.chiar mi se pare ciudat ca nu stim sa traim in prezent,ca un copil care multi il considera inferior lor,ne da adevaratele lectii de viata.eu ma minunez invatand atatea de la copilul meu(2 ani)si ma intreb de multe ori de unde stie el atatea,dar cand inteleg,bucuria parca ma invaluie si parca ma cheama sa simt ce-i in prezent.la el totul vine natural si ii este asa de usor sa simta si sa traiasca lucruri care noi incercam asa de greu sa le intelegem si ne chinuim sa le traim dorindu-ne sa fim fericiti…e admirabil cum copilul nu are nevoie de motive,de asteptari sau cine stie ce protectii complicate si perfectionate pt a trai fericit.bineanteles ca exista intotdeauna posibilitatea ca noi sa stricam aceasta armonie a copilului,o stricam noi pe aceea a unui om in toata firea care se lauda ca stie mai multe decat un copil.chiar azi am spus unui om:nu te ingrijora,copilul meu se descurca mai bine decat tine in apropierea umana.
PS. -voi trece acest comentariu pe blogul meu,vizitatorilor de pe el le-ar face placere sa citeasca aceste cuvinte.